previous next
fraudātĭo , ōnis, f. id.,
I.a cheating, deceiving, defrauding, deceit, fraud (rare but class.): “ex hac parte pudor pugnat, illinc petulantia: hinc fides, illinc fraudatio,Cic. Cat. 2, 11, 25: VT INTER BONOS BENE AGIER OPORTET ET SINE FRAVDATIONE, an old legal formula in Cic. Off. 3, 17, 70: QVI FRAVDATIONIS CAVSA LATITARIT, Edict. ap. Cic. Quint. 19, 60: QVAE FRAVDATIONIS CAVSA GESTA ERVNT, etc., Edict. in Dig. 42, 8, 1: “qui ad eri fraudationem callidum ingenium gerunt,Plaut. As. 2, 1, 9.
hide Dictionary Entry Lookup
Use this tool to search for dictionary entries in all lexica.
Search for in
hide References (3 total)
  • Cross-references in general dictionaries from this page (3):
    • Cicero, Against Catiline, 2.11.25
    • Plautus, Asinaria, 2.1
    • Cicero, De Officiis, 3.17
hide Display Preferences
Greek Display:
Arabic Display:
View by Default:
Browse Bar: