previous next
hirquitallĭo , īre, v. n. hircus, of new - born children,
I.to acquire a strong voice: in secunda hebdomade vel incipiente tertia vocem crassiorem et inaequabilem fieri: quod Aristoteles appellat τραγίζειν, antiqui nostri ‡ “hirquitallire: et inde ipsos putanthirquitallos appellari, quod tum corpus hircum olere incipiat,Censor. de Die Nat. 14, 7; cf.: ‡ hirquitalli pueri primum ad virilitatem accedentes, a libidine scilicet hircorum dicti, Paul. ex Fest. p. 101 Müll. N. cr.; and without the aspiration: “irquitallus puer, qui primo virilitatem suam experitur,id. p. 105.
hide Dictionary Entry Lookup
Use this tool to search for dictionary entries in all lexica.
Search for in
hide Display Preferences
Greek Display:
Arabic Display:
View by Default:
Browse Bar: